Mausoleul de la Marasesti. Un loc uitat pe langa care poti trece fara sa observi intr-o zi cetoasa de decembrie. O curte imensa strajuita de trei caini vagabonzi si un portar. Tunuri ciuruite de gloante si obuze vegheaza de pe mausoleu asupra linistii. Busturile generalilor mari si al Ecaterinei Teodoroiu iti aduc aminte de cartile cu „Povestiri eroice” de cand erai mic. Inauntru, doar inca doi tineri. Sa-ti vina sa crezi ca sunt asa putini oameni? Sau poate…
De-asta.