Braila la 1 noaptea

Am pus degetul pe harta si am fost in Braila sa mancam. Luna mare si portocalie, frig cat cuprinde, un orasel ale carui lumini se insirau pe dealuri. Drum linistit cu exceptia catorva nefericiti ce mergeau fix unul langa altul pe ditai DN-ul si pe care era sa-i ia micul Schumacher pe capota.

Am ajuns in Braila, am nimerit centrul si apoi ochii cat cepele dupa restaurante. Din bodega inchisa in bodega inchisa, am dat in rondul de la teatru. Si pas de mai iesi de-acolo. Pe unde venisem era sens unic, celelalte stradute ne aduceau insistent inapoi in giratoriu. Dupa vreo cinci ture date in jurul rondului cu masina (si nu glumesc 😀 ) si una pe jos pe un bulevard inchis circulatiei, un taximetrist ne-a indrumat spre Mario.

Salvati de la moarte prin dezorientare acuta si cu foamea in gat, am dibuit ristorantul din prima. Cochet, mai mult in camp decat in oras, Mario ne astepta… cu nunta. Traiasca nasu’, sefu’, barosanu’, lautaresti cu influente maneliste cat ii tineau boxele. Un suc si am taiat-o repede.

Si ca sa se termine ca orice roadtrip din filme, nu va mai spun in ce McDonald’s din Buzau am mancat pana la urma. 🙂