Ospite

Autocarul te ia din Bologna, face mismasuri pe cateva autostrazi si ajungi la doua giratorii. Ultimul are un calut cabrat in mijloc. Dupa el, in dreapta uzina si in stanga Maranello Palace. Asa se simte probabil si cand intri in Mecca.


Bineinteles, cum pui piciorul in antreul uzinei, aparatul foto iti e confiscat si pus la pastrare. Esti indoctrinat cu Formula Uomo, ti se spune sa stai intre linii si pleci la plimbare. Intai liniile de asamblare pentru motoare cu celebrii Romeo si Julieta (robotii, nu…), trecut pe langa turnatorie si vopsitorie, apoi cladirea de doua etaje dedicata asamblarii masinilor. Parterul pentru masinile V8, etajul pentru V12-uri. Live action, cu robotii ce aduc sasiuri si motoare ghidati de magnetii din podea, alti roboti din tavan care le ridica si le duc pe linia de asamblare, cele 20 si 40 de minute necesare muncitorilor pentru terminarea fiecarui pas. In final, un robot pozitioneaza si lipeste parbrizul pe masina asamblata.

Urmeaza o testare de 40 de km in jurul Maranello. Un angajat ia masina cu foliile de protectie inca pe ea, iese din fabrica si-i da bice. Zi si noapte auzi din hotel cate un Ferrari urland la fiecare cateva zeci de minute, de la California la F12. Politistii bineinteles ca nu se supara, oricum nu am vazut picior nicaieri in zona.

Scuderia are doua cladiri separate de uzina, una pentru echipa de F1 (in care din pacate se afla doar masina de test, celelalte doua fiind plecate in Asia) si una pentru programele Clienti (F1, FXX, 599XX). Pista Fiorano, imediat langa.

Muzeul are fiecare bucatica de istorie Ferrari scrisa si nescrisa. Asa afli ca, dupa vanzarea a 90% din firma cu multe zerouri catre Fiat, Enzo a stat pe o banca in curtea uzinei si a mancat un sandvis cu fiul lui, Piero. Sau cum Dino a fost construita de Enzo in memoria fiului sau decedat, fiind si singurul Ferrari cu motor V6 si care nu a primit sigla.

Vezi motoare de F1, monoposturi, toate trofeele castigate de-a lungul timpului, modele vechi si noi de strada, chiar si un speedboat Ferrari.

Dar nimic nu se compara cu condusul unui Ferrari decapotat, urland la kickdown si franele ceramice scartaind la cea mai mica atingere. Incredibil de usor de condus, de lipit pe giratorii si de rapid chiar si cu manettino pus pe confort.

Uluitor.